Prezentare generală Botoşani

                  Reşedinţă a judeţului, municipiul Botoşani este aşezat în Câmpia Moldovei, având o populaţie în jur de 129000 de locuitori.
Istoria oraşului Botoşani începe din vremuri îndepărtate, fiind menţionat pentru prima dată în documente în anul 1439 (Letopiseţul Ţării Moldovei - Grigore Ureche). Totuşi, începutul de viaţă a Botoşaniului datează cu mult înaintea atestării documentare.
Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului nostru (localitatea Cucuteni) confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt nivel artistic.
Foarte multe aşezări din judeţ sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV - XVI. Dorohoiul este atestat documentar la 1407 iar oraşul Botoşani în 1439.
                  Dezvoltându-se atât de timpuriu „Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri” situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.
Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezente la Botoşani, în judeţul nostru păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice.
                Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: Bisericile Sf. Gheorghe (1551) şi Uspenia (1552).
                Evenimentele istoriei moderne sunt mai puţin reprezentate prin monumente. Se poate evidenţia monumentul închinat eroilor primului război mondial, operă de proporţii a arhitectului H. Miclescu, ridicată în anul 1928, precum şi tripticul realizat de sculptorul Gavril Costache, ridicat în memoria Răscoalei de la 1907.